Rezumat: Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lânga familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?
Părerea mea:
M-am apucat de Jocurile Foamei mai mult pentru că mai era puțin și trebuia să apară filmul, pe care voiam să-l văd. Dar nu aș fi vrut să-l văd fără să citesc cartea. Totuși, după ce am terminat de citit, mi-a părut rău că am amânat atât de mult. Și a fost și mai rău că aveam școală și nu puteam să citesc.
Dar mi-am găsit timp și am reușit să citesc cartea. Apoi am înțeles de ce toată lumea laudă această serie. Eu nu am citit decât prima carte ( dar îmi propun să le citesc și pe următoarele ), care m-a lăsat fără cuvinte. Este atât de diferit față de ce am citit în ultimul timp ( vârcolaci, vampiri, demoni și alte creaturi ) este într-un fel mai realistă.
În timp ce citeam eram cu sufletul alături de Katniss și speram din suflet ca ea să câștige. Iar apoi am început să-l îndrăgesc și pe Peeta. De fapt acum îl îndrăgesc mai mult pe Peeta.
Suspasul este prezent la tot pasul în carte și când o începi, practic ți-e imposibil s-o mai lași jos din mână. La începutul cărții spuneam că nu poate fi mai bun, dar în momentul în care în scenă intră și iubirea, combinată cu acțiunea, totul este mai mult decât perfect ( da, sunt conștientă că perfect nu are grad de comparație ).
Așadar vă recomand din suflet să citiți cartea. Nu veți regreta timpul acordat. Eu acum abia aștept să citesc și volumele 2 și 3. Deci poate curând voi reveni cu altă recenzie:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu